Colecţii cărţi / 2010

Politică şi societate în Dobrogea: o istorie a partidelor politice şi a administraţiei publice dobrogene (1878 - 2009)

Autor(i) : Traian Brătianu
An publicare : 2010
ISBN : 978-973-732-124-4
Conţinut : download PDF

Lucrarea este o investigaţie, cu ajutorul a numeroase documente dar şi a presei dobrogene, asupra societăţii din această regiune a ţării, devenită în vremea Războiului de Independenţă (1877 - 1878) parte integrantă a României, moment ce reprezintă o etapă de mare importanţă în constituirea statului naţional unitar român.

Alegerea de către autor a utilizării presei în demersul său nu a fost întâmplătoare. În primul rând pentru că Traian Brătianu este un om dedicat profesiunii de ziarist, care nu s-a limitat la comentariul evenimentelor pe care le-a trăit ci, dimpotrivă, a cultivat şi reportajul, ca modalitate de expresie - dovadă fiind cărţile sale apărute în ultimii ani. Apoi, a ales presa dobrogeană într-un moment al istoriei sale, în care ziarele şi revistele devin interactive în relaţia lor cu cititorii, opiniile acestora relevând procesul de formare a opiniei publice reale, oglindă a mutaţiilor care se produc în societatea românească din Dobrogea.

Cartea are cinci capitole distincte, cu subcapitole, listă bibliografică, fotografii, facsimile, o cronologie a presei dobrogene axată pe perioadele de administrare atât de către primarii cât şi de către prefecţii judeţelor provinciei etc. După cum reiese clar din structura lucrării, autorul a analizat mediul politic şi social în conexiune cu aspectele legislative, culturale, economice şi administrative ca şi modalităţile de prezentare a lor în presa locală.

Capitolul I tratează procesul de unificare a Dobrogei cu România şi se referă la preluarea şi instalarea administraţiei româneşti, particularităţile în organizarea şi funcţionarea prefecturilor şi primăriilor, declanşarea procesului de urbanizare, reconstrucţia localităţilor, dezvoltarea serviciilor publice. Un loc aparte a fost acordat ridicării Podului de la Cernavoda, precum şi amenajării Portului Constanţa, cu impactul lor asupra evoluţiei economice a Dobrogei şi a României în ansamblul său.

Capitolul al II-lea urmăreşte apariţia primelor structuri politice, dezvoltarea noii vieţi politice, primele alegeri desfăşurate în Dobrogea în 1912, precum şi impactul Războaielor balcanice asupra climatului socio-economic şi politic al celor două judeţe.
Capitolul al III-lea este consacrat Primului război mondial şi consecinţelor sale. Cea mai tânără provincie românească, unită abia în 1878, avea să cunoască într-un interval scurt avatarurile războiului şi ocupaţia străină. Teatru de război, Dobrogea înregistrează însemnate pierderi materiale şi umane, o ocupaţie cu toate urmările sale. În continuare este tratat efortul de reconstrucţie postbelică, o nouă fază a restabilirii administraţiei româneşti, reluarea şi intrarea în normalitate a vieţii politico-culturale şi nu în ultimul rând, a relansării procesului educaţional prin redeschiderea şcolilor. Refacerea economică, consecinţele înfăptuirii României Mari, dezvoltarea industrială postbelică, a agriculturii, apariţia de noi întreprinderi, evoluţia vieţii spirituale şi sociale sunt aspectele cele mai importante cuprinse în paginile acestei părţi. Interesantă este abordarea problemelor Dobrogei de Sud, a exodului populaţiei româneşti după 1940.

Capitolul al IV-lea abordează istoria Dobrogei în timpul celui de al doilea război mondial, când prin importanţa sa strategico-militară, provincia este din nou afectată de o conflagraţie de proporţii. Evident, autorul a urmărit evenimentele în dinamica lor şi s-a concentrat asupra ocupaţiei sovietice, a confiscării flotei marine militare şi comerciale de către ruşi, a abuzurilor săvârşite de către aceştia, precum şi a modului în care s-a impus noua administraţie.

Cartea analizează apoi reluarea activităţilor de natură politică, alegerile parlamentare din 1946, ascensiunea Partidului Comunist şi în special procesul de eliminare a opoziţiei democratice şi deschiderea căilor spre un regim totalitar. Un aspect dramatic din istoria Dobrogei l-a reprezentat, ca expresie a noului regim politic, înfiinţarea pe teritoriul său a centrelor de muncă forţată, unde un număr important de oameni politici, opozanţi ai comunizării României, au fost lichidaţi fizic.

Partea finală a acestui demers, respectiv capitolul al V-lea, este dedicată schimbărilor politice şi sociale din Dobrogea după evenimentele din decembrie 1989: revenirea la un regim democratic, reînfiinţarea partidelor politice şi diversificarea presei, desfăşurarea campaniilor electorale şi consolidarea statului de drept, aspecte dintre cele mai importante tratate de către Traian Brătianu.

În elaborarea lucrării, autorul a investigat sursele primare aflate în Arhivele judeţene Constanţa şi Tulcea. Este vorba, printre altele, de fondurile Primăriei Constanţa, pe 1878-1880, 1883, 1918, 1919, 1944, ale Prefecturii şi Inspectoratului regional de poliţie, precum şi cele ale principalelor partide politice. Alături de investigaţia arhivistică, autorul a parcurs un număr important de memorii ale unor politicieni şi oameni de cultură dobrogeni, lucrări şi monografii ale unor istorici consacraţi ai istoriei Dobrogei. Bineînţeles, nucleul principal, ca sursă documentară, l-a reprezentat presa vremii, apărută după unirea cu România: „Farul Constanţa“ (1881 - 1885); „Constanţa“ (1895); „Steaua Dobrogei“ (1879); „Dobrogea Jună“ (publicaţie cu cea mai îndelungată apariţie, 1904-1944), „Dobrogea Nouă“, „Cuget liber“ etc. La aceste titluri se adaugă puţinele ziare apărute în judeţul Tulcea.

O analiză aprofundată şi direcţionată în principal pe efectele unificării în plan economico-social i-a permis autorului să-şi susţină afirmaţiile legate de această problemă, să evidenţieze efortul economic, cel al modernizării care a fost extraordinar, Dobrogea reuşind, într-un timp record, să devină o zonă dezvoltată, de mare importanţă pentru întreaga ţară.

În felul acesta autorul a reuşit să ofere un tablou fidel al transformărilor pe care provincia Dobrogea le-a parcurs într-o perioadă istorică convulsionată de evenimente care au marcat societatea românească la sfârşitul secolului al XIX-lea, secolul XX şi începutul secolului XXI. Interpretarea, analiza acestor evenimente, folosirea sursei istorice primare sunt calităţi pe care Traian Brătianu le dovedeşte cu prisosinţă.

Prof.univ.dr. Liviu Maior