Colecţii cărţi / 2008

Comunicarea politică în spaţiul mediatic: analiza unei campanii electorale

Autor(i) : Andra SECELEANU
An publicare : 2008
ISBN : 978-973-1709-31-4
Conţinut : download PDF

PREFAŢĂ



Comunicarea mediatică are un impact social şi politic major, în ultimii 15 ani în România, pentru că generează fenomene pozitive şi negative, mai mari sau mai mici, de aceea ea este studiată cu tehnici adecvate care să evidenţieze consecinţe, riscuri şi avantaje. Cu ajutorul mass-media, de exemplu, guvernanţii pot da impresia că are loc o guvernare eficientă şi grijulie, preocupată de viaţa fiecărui cetăţean. Pe de altă parte, tot media este capabilă să demaşte manipularea, dove-dindu-şi capacităţi complexe de integrare în societatea contemporană. De aceea, lucrarea „Comunicarea politică în spaţiul mediatic – analiza unei campanii electorale” a lector univ. dr. Andra Seceleanu a atins două scopuri importante: înţelegerea elementelor componente ale realităţii mediatice şi politice contemporane, şi totodată înţelegerea unei viziuni epistemologice noi a comunicării, aşa cum este ea încadrată într-o largă realitate de procese sociale.
Capitolul Funcţii şi caracteristici ale presei româneşti contem-porane, prezintă modul în care presa a devenit un pol în jurul căruia se învârtesc celelalte sectoare ale existenţei societăţii, consecinţă a faptului că trăim într-o lume culturală a semnificaţiilor, creată de mass-media, şi nu în realitatea însăşi.
Prin analizarea funcţiilor sale specifice şi a rolului pe care îl are, sau şi-l asumă mass-media în societate, lucrarea încearcă să arate care este acţiunea presei în modelarea societăţii în ansamblu, prin impunerea unor noi principii şi norme, prin construirea unei scări de valori, diferită de cea tradiţională, având ca efect crearea de noi imagini şi reprezentări sociale şi, implicit, schimbarea (sau cel puţin modificarea) mentalităţilor colective existente.
O reuşită a lucrării o constituie subcapitolul Violenţa în presă realizat atât pe baze teoretice cât şi factuale, prin analiza unor aspecte, cum ar fi obsesia tirajului mare, a vandabilităţii, ceea ce conduce la expresii subculturale, argotice, care violentează bunul gust şi educaţia. Din dorinţa de echilibru şi evidenţiere a adevărului, autoarea a încercat să justifice situaţiile din vocabularul şi frazeologia violente din presa postdecembristă scriind că acestea îşi au originea într-o defulare lingvistică, firească până la un punct, la nivel emoţional, manifestată după căderea regimului comunist.
Dacă astăzi suntem victimele unei adevărate explozii informa-ţionale, care, oricum ar fi privită, nu poate fi benefică nici individului, nici grupului în care acesta trăieşte, iar presa îşi atribuie un rol de „agendă a realităţii”, atunci se justifică întrebarea căreia, încercăm să-i găsim răspunsul: Reprezintă presa o realitate psihosocială definitorie pentru condiţia umană, reflectă ea corect comportamentul şi modul de a gândi al cititorilor săi? Contribuie ea – şi dacă da, în ce măsură? –la amplificarea fenomenului violenţei individuale şi sociale?
În capitolul Comunicarea politică în spaţiul mediatic este analizată comunicarea în relaţiile ei cu politicul, prin cercetarea practicilor discursive efective, care ajung să fie practici politice. Viaţa politică actuală poate fi caracterizată ca un continuu efort de comu-nicare al locutorilor politici pentru a-şi legitima acţiunile, discuţia fiind principala modalitate prin care se realizează participarea politică.
Studiul descrie spaţiul public, ca loc al manifestării acţiunii politice, întrucât acţiunea politică în spaţiul public modern se bazează pe principiul legitimării, care reprezintă noul principiu de acţiune politică, şi care se obţine prin desacralizarea politicului, cu ajutorul unor tehnici şi strategii formale şi informale de publicitate şi evaluare politică. Noul model de spaţiu public se află la intersecţia mai multor câmpuri: câmpul jurnalistic, câmpul politic, câmpul cultural, înţelese într-un sens larg.
Pornind de la sensul clasic al teoriei democraţiei, unde mass-media are menirea să difuzeze şi să răspândească informaţii despre problemele publice, inclusiv politice, să informeze corect şi la timp cetăţenii, care, la rândul lor, vor influenţa procesul decizional la nivelul societăţii, lucrarea arată cum efectele mass-media se pot resimţi în zone diferite ale societăţii. Mesajele mediatice pot stimula obedienţa faţă de puterea politică şi instituţiile acesteia, sau pot promova susţinerea partidelor ce cultivă valorile liberale, pro-capitaliste. Prin difuzare, saturare şi exagerare, mass-media pot impune acele fapte şi idei care corespund liniei oficiale şi produc consens politic în raportul dintre putere şi guvernaţi. Cercetarea aduce în discuţie o formă de comunicare politică, aceea a comunicării cu publicul prin intermediul mass-media. Întrucât comunicarea mediatică se adresează unui public heterogen, (în funcţie de mai multe criterii: vârstă, sex, religie, etnie, cultură, nivel de instruire, categorie socio-profesională etc.) şi discursul politic trebuie să se adapteze pentru a putea câştiga şi menţine atenţia unui public cât mai larg. Prin intermediul presei, clasa politică îşi extinde destinatarul într-un mod mult mai facil. Fără intermedierea canalelor mediatice, personajele politice şi-ar câştiga cu greu popularitatea şi şi-ar face cunoscute mesajele politice cu mai multă dificultate.
Capitolul Mediatizarea vieţii politice în condiţii de campanie electorală, prezintă condiţiile ultimului deceniu, în care s-a produs adevărata descătuşare a mass-media şi invazia lor intensă în politică, iar întreaga activitate a mass-media, în fond subordonată politicii, devine primordială, considerată tocmai din perspectiva circum-stanţelor de ordin politic, deci a campaniilor electorale. Ritmul şi traiectoria vieţii politice româneşti decurg din ciclurile electorale. Anii electorali au influenţat politica românească, dându-i sens şi consisten-ţă pe termen mediu. Lucrarea evidenţiază, prin analizele de caz efectuate, în ce mod, în ultimul timp, adaptarea practicilor mediatice în cadrul campaniilor electorale, antrenează tot mai mult aşa-numitele tehnologii murdare (sau cenuşii, negre), destul de eficiente, după cum ne confirmă experienţa alegerilor, pentru manipularea opiniei publice. Manipularea politică are mai mari şanse de reuşită în campania electorală, deoarece electoratul este mai atent la informaţiile politice şi manifestă un interes mai ridicat faţă de actorii politici. În studiul întreprins, se demonstrează modul în care, într-o campanie electorală, se reevaluează rolul presei scrise, în condiţiile în care practica electorală a devenit de neconceput în absenţa dispozitivului televizual.
În context electoral, presa scrisă are posibilitatea să-şi accen-tueze poziţia de evaluator sau comentator al evenimentului şi, prin aceasta, să devină unul dintre iniţiatorii dezbaterii electorale. Dacă la televiziune condiţia de evaluator nu este uşor de atins, având în vedere cadrul interactiv (la care contribuie candidaţii/ moderatorul/ dispozitivul televizual), în schimb, în presa scrisă evaluarea se petrece „la rece”, aşadar, fără să fie „întreruptă” sau „controlată” de replica imediată a candidatului. Presa scrisă poate să redeschidă mai uşor schimbul discursiv dintre candidaţi, jurnalişti şi public.
Evidenţierea căilor prin care presa scrisă contribuie într-un mod specific la circulaţia discursului electoral, în condiţiile în care se reproşează adesea mediatizării televizuale că „distruge” discursul „iniţial” al actorului politic, a beneficiat de o atenţie deosebită în lucrare. Presa scrisă poate „stabiliza” discursul electoral (supus reformulării constante la televiziune), atrăgând atenţia asupra „discursului iniţial” al candidatului. În această parte a lucrării, sunt comentate condiţiile în care presa poate „destabiliza” şi ea discursul electoral, având în vedere că utilizează adesea „formele fixe” ale unui discurs (electoral) tocmai pentru a genera propriul său „discurs”.
Lucrarea îşi încheie demersul investigativ prin analiza mutaţiilor apărute în spaţiul comunicaţional şi a comportamentului actorilor în acest spaţiu: partide, public, media, în situaţia campaniei electorale pentru alegerile locale din 2004 în municipiul Constanţa.
În lucrarea de faţă se manifestă experienţa acumulată de domnişoara lector univ. dr. Andra Seceleanu în timpul organizării unor demersuri investigative cu prilejul alegerilor din 2004. Cu acest prilej au fost formulate unele concluzii cu privire la spaţiul mediatic din România: comunicarea politică este personalizată în exces, succesul depinde mai mult de calităţile şi imaginea personală a omului politic, mass-media a devenit un actor tot mai activ pe scena politică, implicându-se în dezbaterile şi în conflictele pentru distribuţia puterii. Mass-media a devenit un mediator în relaţia dintre politicieni şi electorat, dar şi o formă de bruiaj la adresa comunicării directe. Pe acest fond clasa politică s-a îndepărtat de electorat, care se simte reprezentat mai mult de media decât de politic.
Abordarea competentă a problematicii, exemplificările suges-tive, acurateţea a studiului de caz, concluziile bine argumentate, stilul clar folosit de autoare, concură la realizarea unei lucrări interesante atât pentru profesioniştii domeniului, teoreticieni sau practicieni, pentru studenţii atraşi de particularităţile comunicării politice în spaţiul mediatic, cât şi pentru cei implicaţi în organizarea campaniilor electorale.


Prof.univ.dr. Teodor DIMA
Membru corespondent al Academiei Române